Asociaţia „VICTORIA” a luptătorilor în Revoluţie, din Timişoara s-a constituit în data de 05.04.1990 de către un grup de iniţiativă format dintr-o parte a celor care, în 20.12.1989, a fondat, la Timişoara, Frontul Democratic Român (FDR) organizaţie politică înfiinţată în condiţii de ilegalitate în timpul dictaturii ceauşiste, care şi-a asumat rolul de a organiza şi conduce revolta timişoreană anticeauşistă, izbucnită în data de 16.12.1989, precum şi de a transforma în revoluţie şi de a conduce această revoluţie până la căderea dictaturii ceauşiste.

În data de 08.05.1990 Judecătoria Timişoara a înregistrat asociaţia ca persoană juridică prin sentinţa civilă nr. 278.

Din grupul de iniţiativă care a fondat Asociaţia „VICTORIA” au făcut parte toţi cei care au constituit primul organ permanent de conducere al FDR, în 20.12.1989, tabelul membrilor fondatori numărând 23 de membri, din care, ulterior, unul a decedat, alţii au părăsit ţara şi câţiva s-au transferat la alte asociaţii de participanţi la revoluţie, înfiinţate ulterior.

În locul lor s-au înscris alţi membri, destui de puţini la număr, exigenţa selecţiei efectuată asupra celor doritori de a deveni membri fiind cunoscută, şi aplicată chiar şi în sensul de a nu accepta, ca membri, pe acei participanţi activi la revoluţie, care, în timp, nu au demonstrat o conduită civică corespunzătoareşi nu s-au implicat în acţiuni de cinstire apărare şi promovare a idealurilor revoluţiei, precum şi a celor care au realizat-o.

Primul organ de conducere al asociaţiei a fost format din: Lorin Ioan Fortuna, în calitate de preşedinte, Claudiu Iordache în calitate de vicepreşedinte şi Ioan Beni Oprea în calitate de secretar.

Cu timpul, sesizând că dezideratele revoluţiei nu doar că nu sunt îndeplinite de către cei care s-au perindat la coducerea ţării ci sunt chiar încălcate, Asociaţia „VICTORIA” şi-a asumat şi rolul civic de a atenţiona populaţia asupra acestor aspecte, precum şi de a condamna, prin luări publice de poziţie, măsurile politice care, contravin înfăptuirii dezideratelor revoluţiei aşa cum au fost enunţate în prima Proclamaţie a revoluţiei: Proclamaţia Frontului Democratic Român, dată publicităţii la Timişoara în timp ce dictatura ceauşistă era la putere, în data de 21.12.1989.

Prin statut, Asociaţia „VICTORIA” nu se poate transforma în partid politic, dar poate desfăşura, de pe poziţii civice, acţiuni cu specific politic şi se poate asocia unor coaliţii mixte, politico-civice, care au un program adecvat civico-politic, ce poate fi sprijinit de către asociaţie.

Sesizând modul în care unele asociaţii s-au pretat să susţină anumite persoane care n-au participat la revoluţie, sau nu au avut o participare corespunzătoare, pentru anumite avantaje, Asociaţia „VICTORIA” a luat atitudine publică cerând verificarea tuturor dosarelor depuse pentru obţinerea calităţii de luptător în revoluţie, pentru eliminarea şi sancţionarea corespunzătoare a impostorilor.

Constatând inexistenţa unei societăţi civile adecvate, capabile să apere populaţia de abuzurile comise la guvernare, Asociaţia „VICTORIA” a avut iniţiativa constituirii Forumului Unităţii Naţionale din România, la Timişoara, în data de 11.01.1997, organizaţie de tip federativ-consultativă, formată din principalele asociaţii civice existente la acea dată care şi-au propus ca obiectiv principal de activitate apărarea şi promovarea unităţii naţionale, precum şi apărarea şi promovarea intereselor naţionale fundamentale, într-un context politic în care devenise clar că forţele politice care au ajuns la guvernare au început să practice o plitică antinaţională vizând lichidarea economiei naţionale printr-o falsă şi tendenţioasă privatizare, în folosul unei clientele politice şi masonice autohtone şi externe, să admită existenţa şi manifestările antinaţionale ale unui partid etnic unguresc, precum şi să renunţe la drepturi istorice teritoriale şi de altă natură ale Poporului Român.

În acest cadru organizaţional s-au organizat, până în prezent, mai multe întruniri, în diferite mari oraşe, în care s-au dat publicităţii declaraţii în legătură cu anumite evenimente sau acţiuni politice care impuneau o luare de atitudine publică din partea unor organizaţii care reprezentau societatea civilă românească.

La Timişoara, cu prilejul aniversării Revoluţiei Sociale Române din Decembrie 1989, Asociaţia „VICTORIA” iniţiat an de an anumite manifestări care au devenit tradiţionale şi anume:

• un concert comemorativ organizat în data de 17 decembrie dată în care în mod tradiţional în fiecare an se comemorează martirii şi morţii Timişoarei, căzuţi în timpul revoluţiei;
• un simpozion ştiinţific organizat în zilele de 18-19 decembrie, incluzând o sesiune de comunicări, dezbateri publice de tip masă rotundă şi expoziţii tematice;
• o adunare festivă, precum şi o recepţie dedicate zilei de 20 decembrie, când, în 1989, revolta timişoreană s-a transformat în revoluţie şi Timişoara a fost declarată primul oraş eliberat de dictatura ceauşistă, din România.

Asociaţia „VICTORIA” a manifestat preocupări şi faţă de editarea unor publicaţii sau răspândirea acestora, publicaţii legate de reflectarea revoluţiei, precum şi de înfăptuirea dezideratelor revoluţiei.

În acest context, la sfârşitul anului 1989, Asociaţia „VICTORIA” a fondat publicaţia „VICTORIA", din care au apărut mai multe numere în cursul anului 1990, până la încetarea apariţiei, datorită lipsei de fonduri, publicaţie în care s-au făcut cunoscute anumite aspecte neeluciadte sau mai puţin cunoscute din timpul Revoluţiei.

În acest contex, în cursul anului 1990, după alegerile generale din luna mai, sesizând lipsa de consistenţă a partidelor politice care încercau să facă opoziţie FSN-ului, transformat în partid politic, Asociaţia „VICTORIA” s-a implicat activ în constituirea unei coaliţii politică-civice de opoziţie, lansând un apel în acest sens, în nr. 5/iulie 1990 al publicaţiei „Victoria" şi implicându-se în constituirea, Timişoara, a unei structuri locale de coaliţie a partidelor şi organizaţiilor civice de opoziţie, denumită: Forumul Democrat Antitotalitar, după exemplul unui demers asemănător efectuat la Cluj, contribuind corespunzător şi la organizarea, la Timişoara, a primei întruniri, la nivel naţional, a organizaţiilor de acest tip constituite şi în restul ţării.

Această structură politică-civică s-a transformat ulterior, la Bucureşti, în: Convenţia Democratică din România, care însă a fost acaparată, la nivel de conducere de grupări clientelare politice, iar atunci când a ajuns la guvernare, în anul 1996, a constituit marea decepţie politică postrevoluţionară prin modul dezastruos în care a condus ţara, determinând o mare parte a electoratului să readucă la putere, în alegerile următoare, desfăşurate în anul 2000, din nou partidul care a guvernat ţara înaintea respectivei coaliţii.

În ultima perioadă conducerea Asociaţia „VICTORIA” s-a implicat corespunzător şi în încercarea de unificare a asociaţiilor de Luptători în revoluţie, într-o organizaţie naţională, acţiune ce s-a dovedit însă deosebit de dificil de realizat, până în przent, datorită mulţimii impostorilor strecuraşi printre Luptătorii autentici în revoluţie, dintre care unii au ajuns să şi conducă anumite asociaţii de participanţi la revoluţie, această stare de fapt constituind şi principalul obstacol în asanarea morală a acestor asociaţii în scopul refacerii imaginii publice a participantului activ şi autentic la revoluţie în ochii populaţiei, imagine grav afectată în prezent.

În climatul civic timişorean, dar şi în cel naţional Asociaţia „VICTORIA” a fost şi a reuşit să rămână o asociaţie civică demnă de a fi ascultată şi remarcată prin activitatea sa.